Malev Vera

Despre

Vera Malev s-a născut pe 5 octombrie 1926 la Chișinău și a absolvit Institutul de Literatură „Maxim Gorki" din Moscova în 1961. A debutat în literatură în 1947 cu povestirea pentru copii „Niculăieș", care i-a adus Premiul întâi al Uniunii Scriitorilor din RSSM. Debutul editorial de proporții a marcat-o în 1956 cu povestirea „Meleag nesupus", care evoca evenimentele din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Din 1949 a fost membru activ al Uniunii Scriitorilor, iar creația sa s-a concentrat pe romane și povestiri cu tematică variată, alternând între preocupări existențiale și istorice, cu un stil care căuta să spargă clișeele realismului socialist dominant în epoca respectivă. De-a lungul carierei sale, Vera Malev a ocupat numeroase poziții în domeniul literar și cultural. A lucrat ca redactor literar la revista „Octombrie" (1947-1951), șefă de secție și secretar responsabil la revista „Femeia Moldovei" (1951-1959), redactor-șef la Ministerul Culturii (1961-1964), șefă de secție proză la revista „Nistru" (1964-1966), și secretar responsabil al Comitetului Republican pentru Premiile de Stat în domeniile literaturii, artei și arhitecturii. Spre sfârșitul deceniilor, realizările sale au fost recunoscute cu Ordinul „Pentru muncă excelentă" (1960), Diploma de Onoare a Comitetului moldovenesc pentru apărarea păcii, și titlul de Maestru Emerit în Artă al Republicii Moldova (1983). Cea mai semnificativă contribuție a Verei Malev rămâne romanul „Recviem pentru Maria" (1986), o operă care reconstituie viața celebrei cântărețe de operă Maria Cebotari. Prin această carte, scriitoarea a umplut o lacună importantă din istoria culturală a Moldovei, redând în prim-plan destinul unei artiste de excepție și recompunând atmosfera Chișinăului dintre cele două războaie mondiale. Romanul a fost tradus în limba rusă și reeditat în 2004 în grafia latină. Pentru această operă magistrală, Vera Malev a fost distinsă post-mortem cu Premiul de Stat al Republicii Moldova în 1996. A decedat pe 28 ianuarie 1995 la Chișinău, lăsând o moștenire literară bogată, inclusiv cărți pentru copii și publicistică adunate în volumul „Pașii vremii" (1975).