Lifșiț Haia

Despre

Haia Lifșiț a fost o militantă comunistă de origine evreiască, născută la Chișinău, în 1903, într-o familie de mici funcționari. A absolvit a doua Școală Profesională pentru Femei Evreiești din Chișinău, iar apoi și-a continuat studiile la un liceu privat din oraș, unde și-a format interesele intelectuale și preocuparea pentru problemele sociale ale epocii. Din tinerețe a lucrat pentru a se întreține, activând ca meditatoare și, potrivit unor surse, și ca învățătoare, experiențe care au apropiat-o de lumea tinerilor și a muncii. După ocuparea Basarabiei de către România în 1918, Haia Lifșiț s-a implicat în mișcarea revoluționară de tineret și a devenit una dintre figurile active ale clandestinității comuniste din Chișinău. Între 1924 și 1925 a fost secretară a comitetului clandestin orășenesc Chișinău al Komsomolului, iar în 1925 a făcut parte din Comitetul Chișinău al Partidului Comunist din România. Ulterior, între 1926 și 1928, a fost prim-secretar al Comitetului Central al Komsomolului din România și a colaborat la propaganda de partid, inclusiv la publicația „Tânărul Leninist”, în contextul unei perioade de intensă reprimare politică a organizațiilor comuniste. În 1928 a fost arestată și judecată în celebrul „Proces al celor 114”, desfășurat la Cluj, fiind condamnată la opt ani de închisoare și zece ani de privare de drepturi. În detenție, a participat la greva foamei a deținuților politici, protest care a durat 49 de zile și i-a afectat grav sănătatea; Haia Lifșiț a murit de epuizare în 1929, la doar 26 de ani. Viața ei a rămas asociată cu destinul femeilor care au activat în mișcările sociale și politice ale vremii, într-un spațiu marcat de tensiuni naționale, represiune și radicalizare ideologică.