Toma Ileana

Despre

Ileana Toma, născută la 14 septembrie 1935 în Basarabia, în satul Prajila din judeţul Soroca, este o personalitate remarcabilă a culturii române care a îmbinat cu succes cariera științifică cu creația literară. Fiica preotului Alexie Bârcă, refugiată în România în 1940 din calea bolșevismului, ea a absolvit Facultatea de Matematică a Universității București și s-a specializat în astronomie. Timp de treizeci și trei de ani a lucrat ca cercetătoare la Observatorul Astronomic din București, unde a efectuat observații de stele și a calculat pozițiile acestora pe bolta cerească în vederea construirii unui sistem fundamental de referință în univers. Pentru contribuția sa la lucrarea colectivă „Catalogul de stele slabe", a primit în 1972 premiul „Gheorghe Lazăr" al Academiei Române. Încă din copilărie a demonstrat talent literar, obținând în 1952 premiul național I.L. Caragiale la un concurs școlar, deși ea a ales să păstreze tăcere timp de patru decenii, considerând că literatura nu se potrivea cu studiile de matematică și astronomie. După 1989, Ileana Toma s-a angajat într-o carieră literară intensă, motivată de nevoia de a răspunde unor denaturări ale istoriei naționale. Împotriva presentării deformate a domnitorului Vlad Țepeș în producțiile occidentale, a publicat în 1995 romanul documentat „Singurătatea lui Vlad Țepeș", o frescă a Evului Mediu creștin românesc. Ulterior a publicat numeroase volume notabile: biografia „Părintele Alexie, preotul lui Dumnezeu" (2002), o cronică istorică a unui duhovnic iubit; „Marea fugă" (2006), care explorează traume din perioada comunistă; „Coloana. Momente, schiţe, mărturii" (2009), o colecție de proză scurtă; și saga istorică „Ultimul Constantin. Romanul Brâncovenilor" (2014), care demontează neadevăruri historiografice. Scriitoarea a devenit membră a Uniunii Scriitorilor din România în 2001, iar cărțile sale au fost publicate de edituri prestigioase, inclusiv Editura Cuvântul Vieții sub binecuvântarea Patriarhului. Viața personală a Ilenei Toma este inseparabilă de poverile istorice ale familiei sale și ale neamului românesc. Căsătorită cu astrofizicianul Eugen Toma, fiu al unui deținut politic, ea a trăit pe propria piele consecințele regimului totalitar comunist. Socrul ei, comandorul Matei Toma, a suferit 17 ani de pușcărie pentru refuzul de a trăda principiile naționale, iar apoi a fost marginalizat și fără cămin. Această ereditate a suferinței a alimentat misiunea scriitoarei de a documenta și a vindeca rănile istorice prin literatură, transformând revolta față de nedreptate în cărți care reabilitează memoria națională și reafirmă valorile creștine românești.