Lari Leonida

Despre

Leonida Lari-Iorga s-a născut pe 26 octombrie 1949 în satul Bursuceni din Sângerei, într-o familie de intelectuali, și a decedat pe 11 decembrie 2011 la Chișinău. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova și a devenit una dintre vocile poetice cele mai importante ale Basarabiei moderne. Debutează editorial în 1974 cu volumul „Piața Diolei", urmat de numeroase cărți de versuri și eseuri care s-au impus prin originalitate și profunzime lirico-filosofică. A tradus din marile poeți ai lumii – Edgar Poe, Novalis, Hölderlin, Pușkin, Esenin – iar lucrările sale au fost incluse în antologii din România, Franța, Suedia, Belgia și Iugoslavia, consolidând reputația sa internațională. Cariera ei profesională a cunoscut o evoluție constantă în instituțiile culturale: a lucrat ca colaborator științific la Muzeul de Literatură D. Cantemir din Chișinău (1971-1973), redactor la revista „Literatura și Arta" (1985-1988), redactor la Editura „Cartea moldovenească" și redactor-șef al primei publicații în grafie latină din Basarabia, „Glasul națiunii" (1988-2003). Activitatea literară a Leonidei Lari s-a impus prin complexitate și autenticitate, epoca sa de creație fiind marcată de o renaștere națională în care poeta a influențat considerabil viața literară din Moldova. Operele sale reflectă două dimensiuni esențiale: extazul vizionar și pasiunea civică, creația ei devenind inseparabilă de biografia ei. În plan politic și civic, Leonida Lari s-a numărat printre fruntașii Mișcării de emancipare națională din Basarabia în perioada 1988-1991, fiind deputat în Sovietul Suprem al URSS (1988-1990), membru al Biroului Permanent al Frontului Popular din Republica Moldova (1990-1992) și președintă a Ligii Creștin-Democrate a Femeilor din Moldova (1990-1997). După independența Moldovei, și-a concentrat activitatea politică în România, unde a fost deputat în Parlamentul României în trei mandate consecutive (1992-2009), fiind inițial pe listele PNȚCD și ulterior ale Partidului România Mare. A fost distinsă cu Premiul Academiei Române „Mihai Eminescu" pentru volumul „Dulcele foc", cu Premiul „România Mare" pentru întreaga sa activitate poetică și civică, și cu Ordinul Republicii (1996), iar Bacău i-a acordat titlul de cetățean de onoare, recunoaștere a impactului său asupra culturii și valorilor românești.