Sulima Marina

Despre

Marina Sulima, artistă vizuală și regizoare născută în 1996 în Republica Moldova, s-a remarcat prin lucrări interdisciplinare care îmbină ilustrația, animația, sculptura și filmul, explorând traiectoriile obiectelor cotidiene precum un colet, o roșie sau cristale de sulfat de cupru. Absolventă cu onoare a Academiei Minerva din Groningen în 2020, unde a primit Premiul Minerva pentru design datorită filmului scurt *Parcelpaedia* – o reflecție absurdă asupra „sindromului Italiei”, o formă de depresie specifică femeilor est-europene emigrante în Italia –, ea abordează teme precum globalizarea, economia deteriorată și daunele aduse planetei. Lucrări precum documentarul eseistic *Consider a Tomato* (2024), susținut de Netherlands Film Fund, urmăresc roșiile din serele olandeze până în Moldova, legând migrația muncitorilor moldoveni de practicile agricole industriale. Cariera sa include expoziții și rezidențe în Olanda, Moldova și România, colaborând cu instituții precum Noorderlicht Gallery, Oerol Festival, TranzitRo din București și Chișinău, Extrapool, Matca Artspace sau PubHub. În 2024, a primit bursa „Kunstenaar Start” de la Mondriaan Fonds, dezvoltând proiectul *Of Climbing Vines and Copper Crystals*, care investighează paradoxurile viticulturii moldovenești și impactul cristalelor de sulfat de cupru asupra solului, integrând ritualuri precum Paștele Blajinilor. Filmele și instalațiile ei, precum *Ține cont de-o pătlăgică* (2024) sau *In the Courtroom with Rocks* (2022), au fost selectate la festivaluri internaționale precum One World Romania, MOLDOX, Serbest International Film Festival din Chișinău și International Migration & Environmental Film Festival din Toronto, punând accent pe ecologie, migrație și antropologie speculativă. Copilărită în Moldova într-o familie de emigranți, Marina Sulima locuiește și lucrează în Groningen, Olanda, transformând experiențe personale – precum cele legate de coletele trimise acasă de femeile moldovence – în narațiuni care chestionează coeziunea socială și ecologică. Lucrările sale creează lumi absurde cu logică proprie, unde obiectele non-umane devin actori principali, fermentând povești despre o planetă „ușor înnebunită”. Temele recurente reflectă moștenirea post-sovietică și impactul emigrării asupra comunităților moldovenești, inspirând conversații deschise despre traume colective și viitor sustenabil.