Botezatu Polina

Despre

Polina Botezatu, pe numele real Parascovia Andreevna Botezat, s-a născut la 29 octombrie 1922 în satul Ciumașki din regiunea Novosibirsk, Rusia, și a devenit una dintre cele mai remarcabile soprane lirice ale Republicii Moldova. A studiat muzica inițial la Novokuznețk și Alma-Ata, apoi la Conservatorul de Stat din Chișinău, în clasa profesoarei Lidia Babici, între 1947 și 1952. Cariera sa scenică a început în 1943-1944 ca solistă în Ansamblul de Cântece și Dansuri „Doina” al Filarmonicii din Chișinău, continuând în anii 1944-1947 la Ansamblul feroviarilor din Moscova, iar din 1951-1955 la Filarmonica din Moldova. Între 1955 și 1975, a strălucit pe scena Teatrului de Operă și Balet din Chișinău, interpretând roluri principale în opere precum „Traviata” și „Otello” de Verdi, „Tosca” și „Madame Butterfly” de Puccini, „Dama de pică” și „Evgheni Oneghin” de Ceaikovski, precum și „Balada eroică” de Alexei Stârcea. Activitatea sa pedagogică, desfășurată din 1952 până în 1988 la Conservatorul de Stat „G. Muzicescu” din Chișinău (azi Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice), unde a fost conferențiar din 1965 și profesor universitar din 1988, a marcat generații întregi de artiști. Printre elevii săi celebri se numără Maria Bieșu, Svetlana Strezeva, Ioan Paulencu, Irina Mișura, Lilia Șolomei și Natalia Gavrilan, contribuind decisiv la formarea elitei vocale moldovenești. Polina Botezat a întreprins turnee artistice în orașe precum București, Iași, Kiev, Murmansk, Moscova și Plovdiv, promovând repertoriul liric moldovenesc și internațional. În 1951, a fost laureată a Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților din Berlin, iar în 1966 a primit titlul de Artistă a Poporului din RSS Moldovenească, fiind decorată cu ordinele „Drapelul Roșu de Muncă” și „Gloria Muncii” [chisinauorasulmeu.com](https://chisinauorasulmeu.com/2022/10/29/centenarul-polinei-botezat/). Deși originară din Rusia, Polina Botezatu s-a stabilit definitiv la Chișinău, unde a trăit și a creat până la decesul său la 6 septembrie 2001, fiind înmormântată în capitala Moldovei. Viața sa personală a fost dedicată total artei lirice și educației muzicale, fără informații publice detaliate despre familie, dar moștenirea sa rămâne vie prin discipolii săi și înregistrările sale, precum cele din LP-ul „Cântece și dansuri moldovenești” (1954). Contribuția sa la opera moldovenească a elevat standardele interpretării sopranei lirice, inspirând generații în contextul cultural sovietic și post-sovietic al Republicii Moldova, unde muzica clasică a fost un pilon al identității naționale.