Dicescu Anastasia

Despre

Anastasia Dicescu, soprană de excepție născută la 27 februarie 1887 în satul Gălești din județul Orhei, Republica Moldova, a marcat profund scena lirică românească prin cariera sa impresionantă în muzică. A studiat canto la Conservatorul din Odesa, precum și la academiile de muzică din Sankt Petersburg și Roma, debutând pe scenă în 1908. A excelat în roluri principale precum Violetta din „Traviata”, Gilda din „Rigoletto”, Margareta din „Faust” sau Rosina din „Bărbierul din Sevilla”, colaborând cu maeștri precum George Enescu, Jean Bobescu și Umberto Pessione, și impunându-se pe scenele din Chișinău, Cluj, București și alte centre culturale. În Republica Moldova, locul principal al activității sale, Anastasia Dicescu a fondat Societatea Muzicală Română în 1918, pe care a condus-o ca președintă până în 1940, și a fost directoare a Operei Basarabene (1919-1923), precum și directoare și profesoară la clasa de operă a Conservatorului „Unirea” din Chișinău (1919-1936). A activat ca solistă la Opera din Cluj (1919-1935), profesoară la Conservatorul Național din Chișinău (1932-1934) și la Academia Regală de Muzică din București (1936-1942), contribuind decisiv la formarea generațiilor de artiști lirici basarabeni și promovând educația muzicală în perioada interbelică. Descendentă a unei familii boierești din Basarabia, fiica lui Pavel Victor Dicescu – fondator al Societății Culturale Moldovenești – și a Eugeniei Teodosiu, Anastasia a dus o viață dedicată artei, marcată de refugierea în România în 1940 din calea ocupației sovietice. Necăsătorită și fără urmași direcți, s-a stins din viață în 1945 la Bucerdea-Grânoasa, județul Alba, răpusă de tuberculoză, aceeași boală ca a Violetei, rolul ei favorit, lăsând în urmă o moștenire culturală celebrată azi prin plăci comemorative și emisiuni filatelice în onoarea sa.