Sajina Nelly

Despre

Nelly Sаjina (1938-1996) a fost una dintre cele mai semnificative ceramiste și sculptoare ale Republicii Moldova, marcând indelibil peisajul artistic al epocii sale prin lucrări monumentale și experimentări plastice de înaltă calitate. După ce s-a mutat în Chișinău în 1946 alături de părinții săi, ea a urmat studiile de specialitate la Institutul de Arte Plastice și Industriale Muhina din Leningrad (1960-1966), unde a studiat ceramică și sticlă sub îndrumarea unor profesori renumiți. Revenind în Moldova în 1967, s-a integrat în Fondul de Artă al Republicii Moldovene și a devenit membră a Uniunii Artiștilor din URSS (1969), poziție din care și-a dezvoltat o carieră prolifică și recunoscută pe plan internațional. Creația sa se remarcă prin dualitatea unui limbaj artistic bogat, care îmbina tradițiile figurative ale școlii din Leningrad cu elementele decorative și simbolice ale artei populare moldovene. Sаjina a lucrat în paralel pe două direcții principale: sculpturile figurative ce reiau tematici mitologice și feminime, și composițiile decorative inspirate din motivele tradiționale moldovene, în care culoarea și modulul deveau vectori esențiali ai expresiei artistice. Maestria sa tehnică și sensibilitatea artistic-filosofică s-au manifestat în lucrări precum "Muzele" din foaierul Teatrului de Operă și Balet (1980), "Copacul vieții" din Palatul Căsătoriilor (1986), și "Fizica" din sediul Academiei de Științe (1982), iar participarea sa la renumitele competiții internaționale de ceramică de la Vallauris (Franța) și Faenza (Italia) au confirmat reputația ei în rândurile cercurilor artistice mondiale. Activitatea sa de artist public și monumental nu a exclus cercetarea plastică personală, în care Sаjina a explorat relația dintre forma și culoare, materialitate și metaforă, concentrând-se pe capacitatea expresivă a ceramicii ca material viu și versatil. Trabalurile sale tardive, precum "Păstrătoare" și "Păstrează!", evidențiază preocuparea ei filosofică pentru transmiterea patrimoniului cultural și pentru dialog dintre tradițional și contemporan. Tragedia soartei sale, care a intervenit în martie 1996, a lăsat o mostenire artistică durabilă care rămâne prezentă în instituțiile culturale moldovene și în colecțiile private, iar memoria sa a fost onorata prin monumente și cataloage dedicate care atestă importanța sa în evoluția artelor plastice din Republica Moldova.