Petrașcu Milița

Despre

Milița Petrașcu (1892–1976) a fost una dintre cele mai înzestrate femei-sculptor ale României în secolul al XX-lea, o artistă plastică, sculptoriță și portretistă remarcabilă care a jucat un rol semnificativ în mișcarea de avangardă românească din perioada interbelică. Născută la 31 decembrie 1892 în Chișinău sub numele Melania Nicolaevici, ea a urmat o formare artistică de nivel european, studiind sculptura la Școala de Arte Plastice „Stroganov" din Moscova (1907–1908), apoi perfecționându-se la München sub îndrumarea pictorilor avangardești Wassily Kandinsky și Alexei von Jawlensky, și în sfârșit la Paris în atelierele maeștrilor Henri Matisse, Antoine Bourdelle și Constantin Brâncuși (1910–1914, cu reveniri până în 1927). Din 1919, când a participat la Salonul Independenților cu un bust, a intrat sub protecția și influența transformatoare a lui Constantin Brâncuși, relație care a marcat profund întreaga sa evoluție artistică. După căsătoria din 1925 cu Emil Petrașcu, artista s-a stabilit la București, unde s-a încadrat activ în grupările de avangardă „Contimporanul", „Grupul nostru" și „Criterion". A debutat la Salonul Oficial din 1930 și a participat la expoziții internaționale de prestigiu, inclusiv la Amsterdam (1930), Roma (1933) și la mai multe saloane din Germania, Italia, Austria, Anglia și Franța. În 1927 a realizat mozaicul Fântânii Miorița din București, unul dintre lucrările ei cele mai cunoscute, iar între anii 1930 și 1940 s-a impus progresiv ca portretistă foarte solicitată, devenind autoarea unor portrete memorabile ale personalităților din cultura și artele românești, precum George Enescu, Liviu Rebreanu, Octavian Goga, Tudor Vianu și al bustului lui Brâncuși însuși. Sculptura Miliței Petrașcu reprezentă un act de rezistență, păstrând ambițiile instantaneului și rigorile compoziției clasice, echilibru pe care l-a menținut cu inteligență și măsură pe toată cariera sa. Lucrările ei, executate din piatră, bronz și lemn, sunt expuse în Muzeul Național de Artă al României și în colecții internaționale, iar ea a fost distinsa cu Premiul Academiei Române (1942), Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România (1973) și a fost membru al Societății Regale Engleze a Sculptorilor Portretiști. Milița Petrașcu s-a stins din viață la 25 ianuarie 1976 la București, lăsând în urma sa o moștenire artistică de excepție care o consacră ca figura marcantă a sculpturii feminine românești din secolul XX.