Cernei Elena

Despre

Elena Cernei a fost prima mezzosoprană română care s-a afirmat pe scenele celor mai prestigioase teatre lirice din lume. Născută la 1 martie 1924 în Bairamcea, lângă Cetatea Albă din Ucraina, și-a încheiat studiile muzicale la Academia Națională de Muzică din Bucuresti sub îndrumarea unor maestri renumiți precum Constantin Storiescu la canto, Marcela Ionescu la pian și Jean Ranzescu la regie și arta dramatică. Încă din perioada studenției, Cernei s-a afirmat ca solistă a Filarmonicii George Enescu, apărând în peste 350 de concerte vocal-simfonice cu lucrări de compozitori celebri precum Verdi, Mozart, Beethoven și Bach. Debutul ei pe scena Operei Române a avut loc în 1957 în rolul Carmenei de Bizet, iar din acel moment și-a consolidat reputația prin interpretări memorabile în roluri precum Amneris din Aida, Azucena din Trubadurul și Dalila din Samson și Dalila. Cariera internațională a Elenei Cernei a cunoscut un avânt remarcabil după 1963, când a debutat la Opéra Națională din Paris în rolul Amneris. [agerpres.ro] documentează că artista a evoluat pe marile scene lirice europene și nord-americane, inclusiv La Scala din Milano, Metropolitan Opera din New York, Bolshoi din Moscova, Wiener Staatsoper din Viena și Berliner Deutsche Staatsoper. subliniază că a colaborat cu cei mai mari artisti, dirijori și regizori ai epocii sale, precum Franco Corelli, Giuseppe di Stefano, Placido Domingo și Virginia Zeani. Cernei s-a distins prin abilitatea de a cânta în opt limbi străine și prin versatilatele vocale situate între mezzo-soprano și contralto. Realizările artistice și științifice ale Elenei Cernei au fost recunoscute printr-o serie impresionantă de distincții și titluri. A primit titlul de Artistă Emerită în 1962 și Premiul Academiei Franceze în 1964, urmat de Medalia de Aur Giuseppe di Stefano din Mexico City în 1966. Se menționează titlul de Membru Activ al Academiei de Științe din New York din 1985 și numeroase alte premii internaționale. După retragerea de pe scenă, Cernei s-a dedicat activității științifice și pedagogice, publicând două volume de cercetare și fiind numită Doctor Honoris Causa al Universității de Muzică din Bucuresti în 1999. A decedat la 27 noiembrie 2000, lăsând o moștenire semnificativă în istoria muzicii lirice mondiale.