Tudorașcu Eugenia

Despre

E. Tudoraşcu s-a născut în 1936, în satul Glinaia, raionul Tiraspol. A absolvit la început Colegiul de construcţii din Bahcisari (Crimeea) lucrând în acest domeniu, dar îndrăgostită şi pasionată fiind de actorie, muncitoare (uneori până la istovire) şi-a schimbat vectorul de activitate, urmând Şcoala Teatrală „Boris Şciukin” din Moskova. Fiind de origine ucraineană nu cunoştea limba română şi la începitul carierei sale artistice a avut dificultăţi. Problema lingvistică a depăşit-o cu brio într-un timp relativ scurt. Acest fapt i-a permis actriţei să-şi onoreze roluri în egală măsură în limbile română şi rusă pe scenela teatrelor noastre, învrednicindu-se de aprecieri pozitive din partea criticii teatrele moscovite: Èta aktrisa možet vse! Aceasta s-a întâmplat mai ales după ce actriţa a jucat rolul Odochiei în limba rusă în spectacolul montat de Veniamin Apostol după piesa lui Ion Druţă „Mârţoaga cu clopoţel” (i se mai spune şi „Cervus Devinus”) în limba rusă („Ryžaâ kobyla s kolokol΄čikom”). A jucat pe scenele teatrelor „Luceafărul” (1960-1987), „Cehov” (1987-1993), Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” (1994-2003), iar în ultimul timp a activat în calitate de pedagog la Teatrul Dramatic de Stat al Tineretului „S Ulicy Roz”. Cea mai fructuoasă şi îndelungată perioadă (27 de ani) din cariera sa artistică actriţa şi-a dedicat-o Teatrului „Luceafarul” în perioada de glorie a acestei redutabile instituţii de cultură, alături de marii maeştri D. Caraciobanu, I. Şcurea, I. Ungureanu, D. Fusu, I. Todorov ş.a. E. Todoraşcu a fost înzestrată cu un talent deosebit şi s-a bucurat constant de admiratorii săi şi de respectul colegilor în colectivele unde a activat. …Aşa a jucat întotdeauna Eugenia Todoraşcu. Altfel n-a ştiut, n-a putut şi nici n-a vrut să joace. Puteau fi lacrimi de înduioşare, de necaz, de durere, dar puteau fi şi de râs nestăvilit. Şi n-o să ştie nimeni niciodată unde s-a aflat actriţa mai în elementul său – în dramă, în comedie sau în tragedie. – spunea într-un interviu desprea d. Eugenia maestrul Gheorghe Urschi, artist al poporului, gerizor actor şi scriitor. De neuitat rămân rolurile ei în spectacolele „De ziua nunţii” (Niura), „Al patruzeci şi unulea” (Mariuţa), „Cervus Devinus” (Odochia), „Rugăciunea de pomenire” (Golda), „Domnii Golovliov” (Golovliova), „Crimă şi pedeapsă” (Marmeladova), „Oscar şi Dama în roz” (Dama în roz), „Furtuna” (Cabaniha). Măiestria sa şi-a încercat-o şi în cinematografie, unde a debutat în 1970 în rolul Lelei Vera în filmul Povârnişul. În cinematografia naţională a jucat peste 30 de roluri: Mama lui Laur- Balaur în „Făt-Frumos”, de V. Ioviţă, 1977¸Elena Vasilievna în „Casa pentru Serafim”, 1973; Catinca în „Podurile”, 1973; soţia lui Grădinaru în „Valul verde”, film de scurt metraj, 1973; Agafia Mînzu în „Bărbaţii încărunţesc devreme”, 1974; Capitolina în „Ce-i trebuie omului”, 1975; Ema Borisovna în „Nicuşor din tribul TV”, 1975; Domnica în „Nimeni în locul tău”, 1976; Sevastiţa Guţu în „Trînta”, 1977; Мarga în „Bărbatul de lângă tine”, 1977; Însoţitoare de vagon în „Bună ziua am sosit”, 1979; Mama Catei în „Pregătirea de examen”, 1979; „Trecea o lebădă pe ape” de V. Pascaru, „Când alături e un bărbat” de V. Gagiu, „Clanul lupilor” de N. Lebedev etc. Ultimul rol Haigal l-a jucat în filmul „Cîinele-lup din neamul Dulăilor Suri” în 2006.