Ribeiro Berta

Despre

Berta Gleizer Ribeiro, născută pe 2 octombrie 1924 în Bălți, Basarabia (actuala Republică Moldova), a fost o antropoloagă, etnoloagă și museografă de renume, devenită una dintre cele mai importante voci în studiul culturii materiale a popoarelor indigene din Brazilia. De origine evreiască, a emigrat în 1932 la Rio de Janeiro împreună cu sora sa, după pierderea tragică a părinților în contextul antisemitismului crescând din România interbelică. Formată în geografie și istorie la Universitatea de Stat din Rio de Janeiro (UERJ), iar ulterior doctor în antropologie socială la Universitatea din São Paulo (USP) în 1980 cu teza „A Civilização da Palha”, cariera sa s-a concentrat pe etnobiologie, artă indigenă, cestărie, ceramică și tehnologii tradiționale, dezvoltând metode inovatoare de clasificare a obiectelor culturale indigene. Realizările sale includ lucrări fundamentale precum „Bases para uma Classificação dos Adornos Plumários dos Índios do Brasil” (1957), „Arte Plumária dos Índios Kaapor” (coautoră cu Darcy Ribeiro) – premiată de Academia Braziliană de Litere – și „Dicionário do Artesanato Indígena”. A efectuat ample cercetări de teren printre grupuri indigene precum Kadiwéu, Kaiowá, Terena, Yawalapiti, Desana și Tukano, în regiuni ca Pantanal, Xingu și Rio Negro, colaborând cu instituții precum Museu Nacional (UFRJ), unde a predat cursuri postuniversitare despre artă indigenă și cultură materială, Museu do Índio, Editora Paz e Terra și Conselho Nacional de Pesquisas (CNPq). A organizat expoziții internaționale și a editat prima carte de autor indigen („Antes o mundo não existia” cu Desana), promovând drepturile și cunoștințele lor tradiționale. Căsătorită din 1948 cu antropologul și senatorul Darcy Ribeiro, cu care a împărțit expediții și colaborări intelectuale până la divorț în 1974, Berta a construit o carieră independentă, marcată de exil politic în America Latină și de angajament pentru sustenabilitate ecologică prin prisma tehnologiilor indigene. A primit distincții precum Ordinul Național al Meritului Științific în 1995, iar moștenirea sa – vizibilă în publicații ca volumele „Suma Etnológica Brasileira” – continuă să inspire antropologia globală. A încetat din viață la 17 noiembrie 1997 în Rio de Janeiro, lăsând un exemplu de reziliență și dedicare pentru recunoașterea femeilor în științele sociale.