Boiarschi Iulia

Despre

Iulia Boiarschi, născută la 29 martie 1928 în orașul Zaporojie din Ucraina, a absolvit cu distincție Facultatea de Fizico-Matematică a Universității de Stat din Chișinău în 1951, devenind prima femeie doctor habilitat în științe fizico-matematice din RSS Moldovenească în 1974. Specialistă de renume în fizica durabilității și plasticității materialelor, ea a fost discipola profesorului Iurie Perlin și a fondat școala științifică moldovenească în acest domeniu, fiind aleasă membru titular al Academiei de Științe a Moldovei. Cariera sa include poziții de docent la Catedra de Fizică Teoretică a Universității de Stat din Chișinău (1955-1984), profesor universitar (1989) și șef al Laboratorului de Proprietăți Mecanice ale Materialelor de la Institutul de Fizică Aplicată al AȘM (1984-1996), unde a publicat peste 250 de studii și articole în reviste locale și internaționale, contribuind la modelarea curgerii plastice a materialelor la penetrare. Sub conducerea sa, laboratorul a dezvoltat metode inovatoare precum microindentarea și sclerometria pentru studiul proprietăților mecanice ale cristalelor ionice, covalente, semiconductori, metale, polimeri și compozite, evidențiind fenomene precum polaritatea deformării plastice, recuperarea elastică și mobilitatea dislocațiilor în condiții de temperatură variabilă sau iradiere. Ea a elaborat monografii fundamentale, inclusiv „Deformarea cristalelor la teste de microduritate” (1972), și a pus bazele unor modele teoretice care explică mecanismele de deformare sub sarcini concentrate, influențând cercetările ulterioare asupra anizotropiei durității și efectului de scară. Astăzi, laboratorul său poartă numele „Iulia Boiarskaia” și continuă activitatea cu echipamente avansate precum nanoindentatorul Nanotester PMT-3NI-02 și microscopul de forță atomică Park XE7, sub conducerea Oliviei Șikimaka. Viața personală a Iuliei Boiarschi a fost strâns legată de știință și de soțul său, academicianul Svetoslav Moscalenco, renumit fizician în domeniul fizicii excitonilor și opticii neliniare, ambii dedicându-se dezvoltării științei moldovenești. Cuplul a crescut doi copii, Elena Kiseliova și Eugen Moscalenco, ambii doctori în științe fizico-matematice, iar nepotul Anton este și el fizician, continuând moștenirea familiei în cercetare. S-a stins din viață la 15 ianuarie 1996, lăsând o moștenire durabilă prin școala sa științifică și laboratorul care îi poartă numele, simbol al contribuției femeilor în științele exacte din Republica Moldova.