Mihuț Mariana

Despre

Mariana Mihuț, născută la 7 noiembrie 1942 în Chișinău, este una dintre cele mai remarcabile actrițe de teatru din România, cu o carieră impresionantă marcată de roluri memorabile și colaborări cu maeștri ai regiei. Absolventă a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București în 1964, la clasa profesorilor Pop Marțian și Octavian Cotescu, alături de colegi emblematici precum Ion Caramitru sau Valeria Seciu, a debutat la Teatrul Giulești (actualul Odeon), apoi a colaborat cu teatre precum Nottara și Naționalul. Din 1972, este actriță fidelă Teatrului Bulandra, unde a interpretat roluri iconice precum Fiica primarului din „Revizorul” de Gogol (regia Lucian Pintilie), Eliza Doolittle din „Pygmalion” de G.B. Shaw sau Mașa din „Pescărușul” de Cehov (regia Liviu Ciulei), iar din 2017 activează și la Teatrul Național I.L. Caragiale. Realizările sale sunt încununate de multiple premii UNITER, inclusiv pentru interpretare feminină în „Merlin” (1991), „Ursul” (1992), „Copilul îngropat” (1996), „Sorry” (2004) și „Regele moare” (2018), precum și Premiul de Excelență (1997) și Premiul pentru întreaga activitate (2017). A colaborat cu regizori de geniu precum Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Cătălina Buzoianu, Silviu Purcărete, Yuri Kordonskiy sau Andrei și Andreea Grosu, interpretând personaje complexe din Shakespeare, Cehov, Brecht sau Ionesco. Prezența sa s-a extins în film („Pădurea spânzuraților”, 1965), teatru TV („O scrisoare pierdută”, „Ciuta”) și radiofonic, consolidând un palmares decorat cu Ordinul „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer (2000) și Ordinul de Onoare al Republicii Moldova (2024). Viața personală a Marianei Mihuț este strâns legată de marele actor Victor Rebengiuc, cu care s-a căsătorit în 1965 după întâlnirea pe platoul filmului „Pădurea spânzuraților”, formând un cuplu iconic al teatrului românesc și având un fiu, Tudor Rebenciuc. Copilăria sa, marcată de refugiu din Basarabia din cauza războiului și de absența tatălui prizonier în Siberia timp de nouă ani, a cultivat o timiditate depășită prin primele apariții scenice la Pitești, unde visa să devină actriță în ciuda opoziției familiei. Cu o vitalitate scenică nealterată, rămâne un simbol al teatrului românesc, admirată pentru profunzimea interpretărilor și dedicarea de-o viață artei.