Meșină Viorica

Despre

Viorica Meșină-Prodan, născută la 16 martie 1967 în orașul Rezina, este o regizoare de film remarcabilă din Republica Moldova, absolventă a Facultății de Jurnalism de la Universitatea de Stat din Chișinău în 1990. Deși a început cariera ca reporter la săptămânalul „Sfatul Țării”, vocația sa s-a îndreptat rapid spre cinema, debutând în 1992 cu scurtmetrajul artistic „Copiii măcelarului”, după o nuvelă de Franz Kafka, realizat la studioul „Flux-Film”. Acest film a câștigat un premiu important la Festivalul de la Locarno, Elveția, marcând afirmarea sa ca prima femeie regizoare în ficțiune din țară. Ulterior, în colaborare strânsă cu soțul ei, regizorul Sergiu Prodan, a realizat lungmetrajul „Patul lui Procust” (2001), proiectat la festivaluri internaționale precum Berlin, Montreal, Karlovy Vary și Cairo, unde a primit aprecieri critice. Din 2002, Viorica Meșină-Prodan conduce Casa de Producție Film și TV „Atelierul Sergiu Prodan”, unde produce spoturi publicitare, clipuri video muzicale și filme documentare, colaborând cu organizații internaționale precum UNICEF, Banca Mondială, USAID și ONG-uri ca „La Strada”. Este membră a Uniunii Cineaștilor din Republica Moldova și a Consiliului de Observatori al Companiei „Teleradio-Moldova”. Un punct culminant al carierei sale este drama „Culorile” (2013), o poveste despre dragoste, violență domestică și subjugare emoțională, filmată pe parcursul unui an pentru a surprinde toate anotimpurile, cu actori tineri precum Irina Vaccarciuc și Guz. Pelicula a fost sprijinită de „La Strada” și Guvernul Danemarcei, abordând teme sociale profunde și primind reacții emoționale puternice de la public. Viața personală a Vioricăi Meșină-Prodan este strâns legată de carieră, prin parteneriatul cu Sergiu Prodan, cu care a fondat atelierul de producție și a lucrat îndeaproape la majoritatea proiectelor. Ea subliniază importanța sprijinului mutual în cupluri creative, devenind un exemplu pentru alte echipe soț-soție din cinematografia moldovenească, precum Igor Cobîleanschi cu Valentina sau Virgiliu Mărgineanu cu Leontina. Activistă pentru cultură și educație media, regizoarea discută adesea despre propaganda prin film și nevoia de susținere statală pentru cinematografia autohtonă, pledând pentru o „viață normală” în Uniunea Europeană, asociată cu libertate, progres și democrație.