CinemaDarienco Domnica
Realizare principală
Actriță. Artistă a Poporului Republicii Moldova. Decorată cu Ordinul Republicii. Președinte al Ligii Veteranilor Scenei din R. Moldova
Despre
Domnica Darienco, născută la 15 ianuarie 1919 în satul Dolinskoe (Valea Hoțului) din regiunea Odesa, Ucraina, a fost o emblematică actriță de teatru și cinema din Republica Moldova, cu o carieră de peste 60 de ani. A studiat actoria la Școala Teatrală din Odesa între 1933-1937, debutând pe scenă în 1937 la Teatrul Dramatic „A.S. Pușkin” (astăzi Teatrul Național „Mihai Eminescu”) din Chișinău, cu rolul Krucinina din „Vinovați fără vină” de A. Ostrovski. A interpretat peste 100 de roluri memorabile, printre care Aftenia din „Soacra cu trei nurori” de Ion Creangă, Corina din „Ovidiu” de Vasile Alecsandri, Vasiluța din „Casa mare” de Ion Druță și Mama din „Președintele” de Dumitru Matcovschi, remarcându-se prin capacitatea de a pătrunde profund în esența personajelor, cucerind publicul cu chipuri autentice și emoționante. În cinematografie, Domnica Darienco a debutat în 1954 cu rolul unei clarvăzătoare oarbe în filmul „Andrieș”, filmat la Studioul „A. Dovjenko” din Kiev, urmând apoi pelicule precum „Vă scriu”, „Armaghedon” (unde a creat rolul iconic al Domnicăi), „Gustul pâinii”, „Lăutarii”, „Ultimul haiduc” și „Durata zilei”. A colaborat cu regizori precum Victor Gherlac și a fost apreciată pentru măiestria sa în redarea eroilor puternici din dramaturgia națională și universală. Distincțiile sale includ titlul de Artistă a Poporului din RSSM (1957) și din URSS (1974), precum și Ordinul Republicii, consacrând-o ca una dintre cele mai iubite figuri ale artei moldovenești. După pensionarea din teatru în 1989, la 70 de ani, a rămas activă ca președintă a Ligii Veteranilor Scenei din Republica Moldova (1992-2004), îngrijindu-se de colegii artiști confruntați cu dificultăți financiare. A fost căsătorită, soțul pierzându-și viața pe front când fiul lor avea un an și jumătate; a murit la 6 noiembrie 2010 în Chișinău și a fost înmormântată la Cimitirul Central, alături de soț. Moștenirea sa, marcată de expoziții foto-documentare și timbre comemorative, continuă să inspire generațiile viitoare din cinematografia și teatrul moldovenesc.