Kremer Isabela
Realizare principală
Interpretă. Artistă de operă și operetă. A fost una dintre interpretele care au evoluat la Conferința de la Teheran din 1943.
Despre
Iza Kremer a fost o soprana de origine rusă și evreiască, născută la 21 octombrie 1887 în Bălți, Basarabia, într-o familie din clasa burgheză. Tatăl ei, Jacob Kremer, era ofițer în armata țarului Nicolae al II-lea, iar mama, Anna Rosenbluth, era pasionată de muzică și i-a transmis fiicei dragostea pentru această artă. După ce redactorul ziarului Odesa News, Israel Heifetz, a observat talentul literar și muzical al tinerei Iza, care publica poezii revoluționare, el i-a finanțat studiile de operă cu profesorul Pollione Ronzi la Milano, între 1902 și 1911. Kremer a debutat profesional în 1915 la Teatro Ponchielli din Cremona în rolul Mimiei din opera „Boema" de Giacomo Puccini. În perioada sa de apogeu în Federația Rusă, Iza Kremer a activat la instituțiile lirice de prestigiu din Imperiul Rus, în special la Teatrul Mariinski din Sankt-Petersburg (cunoscut atunci ca Opera din Petrograd) și la Teatrul Bolșoi din Moscova. Ea a interpretat numeroase roluri în opere și operete celebre, inclusiv Tatiana în „Evgheni Oneghin" de Ciaikovski, Violetta în „Traviata" de Verdi și rolurile titulare din „Manon" de Massenet și „Madama Butterfly" de Puccini. După revenirea la Odesa în 1914, cântăreața și-a descoperit că vocea sa era mai potrivită pentru muzica folclorică, determinând-o să se dedice colecționării și interpretării cântecelor în idiș și alte limbi. Cariera internațională a Izei Kremer s-a extins peste trei continente și mulți ani de turnee în Europa, America și Argentina, cântând în 24 de limbi diferite și fiind considerată una dintre primele femei care a interpretat cântece idiș pe scena de concert. După emigrarea în Statele Unite în 1924, a abandonat cariera de operă în favoarea recitalurilor și concertelor solo, devenind o figură marcantă a scenei musicale mondiale. Iza Kremer a decedat pe 7 iulie 1956 în Córdoba, Argentina, la vârsta de 68 de ani, lăsând în moștenire o vastă arhivă de muzică folclorică care a fost donată Institutului YIVO din Buenos Aires.
