Karskaya Ida
Realizare principală
Pictoriță franceză. Ea a început să adauge pe suprafețele sale diverse articole (bucăți de sârmă, frunze, scoarță, fragmente de obiecte) în anii 1950.
Despre
Ida Karskaya, născută Ida Grigorevna Shraybman în 1905 la Bender în Basarabia (actuala Republică Moldova), a fost o artistă remarcabilă, pictoriță, colagistă și creatoare de tapiserii, devenind o figură proeminentă a celei de-a doua Școli de la Paris. A început să picteze în anii 1930, încurajată de prietenul său Chaim Soutine, cu care a menținut o strânsă legătură până la moartea acestuia în 1943, și a debutat cu prima expoziție personală în 1943 la Montpellier, urmată de alte succese în galerii pariziene precum Pétridès (1946) și Breteau (1949). Cariera sa s-a remarcat prin serii inovatoare precum „Jeux nécessaires et gestes inutiles”, „Lettres sans réponse”, „Gris quotidiens” sau „España” și „Mexico”, explorând abstracția, informelul și colajul spontan cu materiale găsite, refuzând orice apartenență la curente artistice pentru a-și păstra libertatea creativă totală. A colaborat cu numeroase galerii și instituții europene, inclusiv Galerie La Roue, Galerie Karl Flinker, Galerie Arnaud din Paris, Galerie Colette Allendy, precum și cu ateliere de tapiserii din Aubusson și Cauquil-Prince, unde a realizat lucrări precum „Poste Restante” sau „Mémoires d’un noyé”. Prietenă cu intelectuali precum Jean Paulhan, care i-a introdus în cercuri artistice influente alături de Fautrier, Wols și scriitori ca Francis Ponge, Henri Calet sau Maurice Nadeau, Karskaya a expus în muzee și bienale internaționale din New York, Londra, Bruxelles, Lausanne sau Basel, primind premii precum cel al Orașului Paris în 1955. Lucrările sale, caracterizate de o evoluție constantă de la figurativ la non-figurativ și experimente tridimensionale, au fost omagiate prin retrospective majore, cum ar fi cea de la Abbaye de Beaulieu în 1972. Căsătorită în 1930 cu pictorul Serge Karsky, care a renunțat ulterior artei pentru jurnalism la Combat și Le Monde, Ida a născut un fiu, Michel, în 1936 și a crescut singură după moartea soțului în 1950. Provenită dintr-o familie evreiască de agricultori înstăriți, cu cinci frați, a părăsit Moldova în 1922 pentru a studia medicina la Gent, Belgia, apoi s-a stabilit definitiv în Franța din 1924, integrându-se în boema rusă pariziană alături de figuri ca Merejkovski sau Gontcharova. Personalitate independentă, cu un umor caustic și un stil vestimentar excentric, a trăit până în 1990 la Paris, dedicându-se neîntrerupt creației, lăsând un moștenire de libertate artistică absolută.
