Firea Elena

Despre

Absolventă a ICF, promoția 1951. Și-a susținut doctoratul în științele educației la Universitatea București (1998). A practicat gimnastica sportivă de performanță, fiind selecționată în lotul național (1950-1951). După absolvirea ICF, a fost încadrată asistentă la Catedra de istoria, teoria, metodica și organizarea educației fizice și a parcurs, în timp, toate treptele didactice, devenind profesor universitar. În 1980, a fost aleasă decan, iar în 1984, rector al IEFS, fiind prima femeie profesor din istoria institutului căreia i se încredințează această funcție. În 1990, înființează facultățile de educație fizică și sport în cadrul Universității Ecologice și al Universității „Spiru Haret” din București. Ca dascăl, a contribuit la formarea a 49 de promoții de specialiști (profesori și antrenori) și la promovarea lor în ierarhia specifică învățământului și sportului românesc. Este autoarea cursului Bazele generale ale metodicii educației fizice școlare și sportului și coautoare la lucrarea Sistemul unitar de verificare și apreciere a elevilor (SUVA). De asemenea, a făcut parte din colectivul de specialiști care au elaborat Terminologia educației fizice și sportului (un amplu dicționar cuprinzând 200 de termeni redați în 6 limbi – română, franceză, spaniolă, germană, engleză și rusă), apărută la Ed. Stadion, în 1973. Aspecte ale bioritmului circadian la studenții IEFS, Valoarea biopedagogică a lecțiilor de educație fizică, Evoluția și tendințele de dezvoltare ale științei educației fizice și sportului, Evaluarea nivelului somato-funcțional și motric al populației școlare din România cu ajutorul testelor EUROFIT constituie doar o parte din cele aproape 200 de studii, referate și articole pe care le-a făcut publice în presa de specialitate sau la diverse reuniuni științifice. Ca arbitru internațional de gimnastică sportivă (artistică), participă la JO, CM și la Cupele Mondiale organizate între 1955 și 1990. A fost: vicepreședintă a FRG și membră în Biroul executiv al CNEFS (1986-1990); președintă a Colegiului de arbitri al FRG (1970-1980); președintă a cluburilor sportive al IEFS (1984-1990) și al Universității Ecologice (1996-2000). I-au fost conferite o serie de distincții, între care Medalia „Muncii” și „Merite sportive”.