Cazanscaia Alla

Despre

Alla Cazanscaia, născută pe 15 iunie 1920 în Chișinău, a fost o remarcabilă actriță de teatru și film, precum și pedagog, devenind una dintre cele mai longevive și iubite figuri ale Teatrului Evgheni Vahhtangov din Moscova, unde a activat neîntrerupt din 1938 până în 2008. Absolventă a Școlii de Teatru Boris Șciukin în 1939, a debutat pe scenă încă din anii de studenție, interpretând roluri iconice precum Nina din „MascaRad” de Lermontov, Roxana din „Cyrano de Bergerac”, Beatrice din „Mult zgomot pentru nimic” sau Galchiha din „Fără vină vinovați”. Cariera sa teatrală, marcată de grație, profunzime lirică și versatilitate, a fost încununată cu premii precum „Cristalul Turandot” pentru cea mai bună actriță în 2007, pentru rolul Meg Folan din „Regina frumuseții”, și titlul de Artistă a Poporului al RSFR. Pe lângă scenă, Alla Cazanscaia s-a dedicat predării la Școala de Teatru Șciukin timp de peste 30 de ani, formând generații de actori emblematici ai teatrului rusesc, printre care Serghei Makovetski, Vladimir Simonov, Iulia Rutberg, Lidia Velejeva, Alexei Kravcenko sau Grigori Siatvinda. Colaborările sale au inclus numeroase spectacole și adaptări cinematografice ale pieselor Vahhtangov, precum și roluri în filme celebre, de la „Utomlennîie solntsem” (Arsene) al lui Nikita Mihalkov până la „Adiutanții dragostei”. Ea a fost recunoscută cu Ordinul Onoarei în 1996 și a contribuit la programe televizate pentru copii, precum „Poveste minunată”, demonstrând un angajament profund față de educație și artă. Din punct de vedere personal, Alla Cazanscaia a fost căsătorită cu regizorul de film Boris Barnet, cu care a avut o fiică, Olga Barnet, devenită la rândul ei actriță și Artistă a Poporului al Federației Ruse. Rădăcinile sale moldovenești din Chișinău au marcat începutul vieții sale artistice, iar cariera în Federația Rusă a transformat-o într-un simbol al teatrului clasic rus. S-a stins din viață pe 24 iunie 2008, la 88 de ani, fiind înmormântată la Cimitirul Novodevicii din Moscova, lăsând în urmă un moștenire de eleganță scenică și generozitate pedagogică.