Aronețchi Nadejda

Despre

Nadejda Aroneţkaia (Baraeva), născută la 30 septembrie 1919 la Baku, a fost o remarcabilă regizoare și actriță de teatru, activând predominant în Republica Moldova. A absolvit Institutul de Stat de Artă Teatrală „A. Lunacearschi” din Moscova, unde a studiat actoria sub îndrumarea profesoarei E. Teleşova (1945) și regia cu profesorul I. Sudacov (din 1948), întrerupându-și studiile din cauza războiului. Cariera sa include roluri de actriță la teatre din Balahnî, Nijni Novgorod și Rostov-pe-Don (1948-1950), apoi poziția de regizor la Teatrul de Comedie din Rostov (1950), urmată de colaborări esențiale în Moldova: regizor la Teatrul Național „A. Pușkin” din Chișinău (1956-1960), regizor-șef la Teatrul „Luceafărul” (1960-1963) și Teatrul Dramatic Rus „A. Cehov” (1964-1967). A fondat și condus Teatrul Rus de Dramă și Comedie din Tiraspol (1969-1979), unde a regizat peste 60 de spectacole din repertoriul clasic mondial și național, precum „Las'că-i bine” de Ana Lupan, „Piatra din casă” de Vasile Alecsandri sau „Școala pentru soții” de Molière. A predat la Institutul de Arte din Chișinău (1965-1969) și a creat catedra de actorie la Institutul Pedagogic „T. Şevcenco” din Tiraspol la începutul anilor 1990. Printre instituțiile cu care a colaborat se numără teatre prestigioase din Chișinău, precum Teatrul Național, „Luceafărul” și „A. Cehov”, unde a activat ca regizor invitat după 1979, inclusiv la Teatrul „Vasile Alecsandri” din Bălți. A contribuit la formarea unor generații de artiști, printre discipolii săi remarcându-se Svetlana Toma, Oleg Lacin și Paulina Zavtoni, pe care i-a educat nu doar profesional, ci și uman, dezvoltându-le individualitatea creatoare. În 1965, a apărut în filmul „Ultima lună de toamnă” în rolul poștașului, iar în 1978 a primit titlul de Maestru Emerit al Artei din RSS Moldovenească. Teatrul Dramatic de Stat din Tiraspol îi poartă numele din 2001, celebrând moștenirea sa prin festivaluri și spectacole omagiale. Nadejda Aroneţkaia a fost descrisă de discipoli ca un mentor matern, cu o energie fenomenală și un suflet mare, care percepea instantaneu aspirațiile și temerile elevilor. S-a stins din viață la 28 aprilie 1993 în Tiraspol, lăsând în urmă o moștenire teatrală vie în contextul artei scenice moldovenești, unde rolul femeilor regizoare precum ea a fost esențial în promovarea dramaturgiei clasice și formarea trupelor profesioniste.