Ciolacu Olga

Despre

Olga Ciolacu, născută pe 10 octombrie 1949 în satul Lozova, raionul Strășeni, este o emblematică interpretă de muzică ușoară și populară din Republica Moldova. A studiat la Institutul de Arte „G. Musicescu” din Chișinău între 1967-1971, specializându-se în măiestrie scenică și regie la profesorul Vasile Constantin. Cariera sa a început ca regizor la Televiziunea din Chișinău (1972-1977), apoi a evoluat ca solistă în ansambluri precum Ansamblul de țigani, Orchestra „Fluieraș” (1980-1982) și Orchestra Radioteleviziunii Naționale (1983-1993). În 1989 a fondat Ansamblul „Dacii”, cu care a lansat albumul „Pe adresa unui neam” la casa de discuri Melodia din Moscova, iar din 1994 conduce artistic primul Teatru de Varietăți „Olga Ciolacu” din țară, promovând recitaluri și spectacole cu artiști precum V. Dani sau N. Cioabanu. Repertoriul său impresionant include peste 300 de cântece semnate de compozitori renumiți precum C. Rusnac, Eugen Doga, Gh. Mustea, Ion Aldea-Teodorovici sau Ștefan Hrușcă, pe versuri de poeți ca Grigore Vieru sau Dumitru Matcovschi, cu piese memorabile precum „Revenire”, „Supărare”, „Tangoul cu două viori” sau „Dacii”. A susținut turnee internaționale în țări precum Australia, SUA, Franța, Italia, Israel, România și Rusia, câștigând premii la festivalul „Crizantema de aur” din Târgoviște (1993-1995), Marele Premiu „C. Tănase” și alte distincții. Decorată Artistă Emerită a RSSM (1988), Artistă a Poporului (1995), cu Medalia „Meritul Civic” (1993), Ordinul „Gloria Muncii” (1999) și Ordinul Republicii (2018), Olga Ciolacu a marcat scena muzicală moldovenească prin eleganța sa lirico-dramatică și angajamentul cultural. Viața personală a Olgăi Ciolacu este strâns legată de soțul ei, Valentin Bătrînac, căsătoriți de aproape 50 de ani și împreună de peste o jumătate de veac, el fiind și impresarul său devotat. Cuplul a trecut prin provocări, inclusiv o perioadă de separare de aproape trei ani, dar relația lor a renăscut mai puternică, susținută de iubire și înțelegere reciprocă. Artista își găsește alinarea în satul natal Lozova, unde se retrage pentru a se reconecta cu rădăcinile, vorbind cu localnicii și savurând liniștea naturii, considerând acest loc un refugiu terapeutic care o ajută să echilibreze exigentele carierei cu momentele de odihnă și reflecție personală.