Vodă Mocreac Nina

Despre

Nina Vodă-Mocreac s-a născut la 5 mai 1937 în satul Vadul-Leca, din raionul Telenești, și a devenit una dintre cele mai remarcabile actrițe de teatru și film din Republica Moldova. După absolvirea Școlii Teatrale „B.V. Șciukin" din Moscova în 1960, s-a întoarce în Chișinău pentru a participa la fondarea Teatrului Republican pentru Copii și Tineret „Luceafărul", instituție cu care s-a legat pe parcursul întregii sale cariere artistice. Cariera sa teatrală a fost marcată de interpretări memorable în spectacole clasice și contemporane, interpretând roluri complexe în „Casa Bernardei Alba" de Federico García Lorca (Bernarda Alba și Maria Hocefa), „Căsătoria" de Nikolai Gogol (Agafia Tihonovna), „Copiii și merele" de Constantin Condrea (Veta), și multe alte producții de prestigiu, demonstrând o gamă artistică remarcabilă și o capacitate excepțională de a exprima profunzimea emoțională a personajelor. Activitatea sa cinematografică a început în 1964 cu filmul „Ultima noapte în rai" în rolul Alexandrei. Cea mai memorabilă apariție cinematografică a fost în filmul „Se caută un paznic" (1967), regizat de soțul ei, poetul Gheorghe Vodă, în care a interpretat personajul Moartei. De-a lungul anilor, a jucat în numeroase alte filme, inclusiv „Singur în fața dragostei" (1969), „Trînta" (1977) și „Adio, viață de holtei!" (1989). Meritele sale artistice au fost recunoscute oficial prin acordarea titlului de Artistă Emerită a RSSM în 1981, decorarea cu Ordinul „Insigna de Onoare" (1976) și Ordinul de Onoare (2010) pentru contribuțiile sale substanțiale la dezvoltarea artei teatrale și propagarea valorilor culturale. Nina Vodă-Mocreac a fost căsătorită cu poetul și regizorul Gheorghe Vodă, iar din căsnicia aceasta s-a născut fiul lor, interpretul de muzică ușoară Ricu Vodă. Viața sa personală a fost marcată de dificultăți, inclusiv o copilărie grea în perioada războiului și foametei, dar aceasta a modelat sensibilitatea și profunzimea artistică care o caracterizau. S-a stins din viață la 28 noiembrie 2013 în Chișinău, după al cincilea atac de cord, și a fost înmormântată în Cimitirul Central Ortodox din Chișinău, alături de regretatul ei soț, lăsând în urmă o moștenire artistică de durată în istoria teatrului moldovenesc.