Stoiciu Victoria

Despre

Victoria Stoiciu este o politologă și politiciană româncă, născută în 1979 în RSS Moldovenească, URSS, considerată una dintre vocile progresiste ale curentului de stânga din România. A absolvit Facultatea de Științe Politice și Relații Internaționale la SNSPA din București, ulterior obținând doctoratul în științe politice la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Formarea sa cuprinde și experiențe europene, precum Școala Europeană pentru Democrație la Consiliul Europei și statutul de bursieră Transatlantic Forum on Migration and Integration, organizat de German Marshall Fund, care au întărit rolul ei în analiza politicilor de migrație, drepturilor omului și dezvoltării democratică în zona est-central europeană. Pe plan profesional, Victoria Stoiciu a acumulat peste două decenii de experiență în cercetare și societatea civilă, activând ca coordonatoare de programe la Fundația Friedrich Ebert România, cercetător național pentru eurofound, dar și în organizații precum Societatea Academică din România și instituții internaționale de profil (ETUI, Dublin City University, Eurofound). În acest context, a publicat numeroase articole și studii despre migrația forței de muncă, crize economice, dialog social și relații industriale, colaborând cu reviste și platforme de opinie precum Dilema Veche, CriticAtac, Republica, România Liberă sau Libertatea. În 2024 a coordonat volumul „Ce urmează după neoliberalism – Pentru un imaginar politic alternativ”, consolidând rolul ei ca gânditoare progresistă în discursul politic românesc. În 2023 intră în arena politică instituțională ca negociere de stat la Cancelaria Prim-ministrului Marcel Ciolacu, responsabilă de relația cu ONG-urile și grupurile vulnerabile, iar în 2024 este aleasă senatoare de Vaslui pe listele Partidului Social Democrat, în Parlamentul României. În Senat s-a impus în domeniile protecției sociale, drepturilor omului și combaterii violenței domestice, devenind una dintre coinițiatorii legii femicidului promulgate în 2026. În aprilie 2026, însă, își dă demisia din PSD ca protest față de alianța partidului cu formațiunea AUR, denunțând colabarea ca „normalizare a fascismului” și retrăgându-și sprijinul pentru orice configurație guvernamentală care ar tolera extremă dreapta, consolidându-și imaginea de politiciană ferm determinată de principiile democratice și de protecția vulnerabililor în spațiul public românesc.