Spirer Rozalia
Realizare principală
Arhitect. A proiectat o mare parte a orașului Bălți, după cel de al Doilea Război Mondial.
Despre
Etti-Rosa Spirer (1900–1990) a fost prima femeie-arhitect din Basarabia, o figură emblematică a arhitecturii moldovenești din perioada interbelică și postbelică. Născută la Galați într-o familie de intelectuali, ea a absolvit Școala Superioară de Arhitectură din București și s-a instalat la Bălți în 1932, unde a devenit singurul arhitect cu pregătire superioară din municipiu. În perioada 1932–1940, Spirer a proiectat și restaurat numeroase clădiri de importanță publică și instituții educaționale, dintre care cel mai remarcabil sunt Liceul de băieți "Ion Creangă", Liceul de fete "Domnița Ileana" și reconstrucția Casei Bodescu pentru sediul Prefecturii. Operele sale aparțin arhitecturii moderniste sobru, creând o coeziune stilistică valoroasă pentru peisajul urban al Bălțiului, care se păstrează și astăzi. După cel de-al Doilea Război Mondial, Spirer s-a întors la Chișinău, unde activitatea sa s-a concentrat pe reconstrucția și modernizarea capitalei. Sub coordonarea academicianului Alexei Șciusev, ea a supervizat restaurarea fostului Hotel "Suisse" (azi Biblioteca Municipală "B.P. Hasdeu"), a proiectat reconstrucția Palatului "Sfatul Țării" și a participat la redesenarea unor importante clădiri administrative. De asemenea, a lucrat în cadrul institului "Moldgiprostroi", unde a proiectat blocuri rezidențiale și instituții medicale, incluzând experimentări cu beton armat monolit și cofraje glisante, o tehnologie avansată pentru acea perioadă. Recunoașterea meritelor sale a venit în timp, inclusiv prin distincția Medaliei "Răsplata Muncii pentru construcții școlare" (1936). Participarea sa la Prima Expoziție Unională a Arhitecților Sovietici în 1948 a consacrat-o pe plan național. Cariera sa a dovedit nu doar competență tehnică remarcabilă, ci și capacitatea unei femei de a se impune într-o profesie dominată de bărbați, lăsând o moștenire arhitecturală importantă atât în Bălți, cât și în Chișinău, unde numeroase clădiri publice și rezidențiale poartă amprenta vizionării sale urbanistice și a dexterității sale proiectuale.
