Remenco Alexandra

Despre

Alexandra Remenco s-a născut în 1897 într-o familie de preoți din satul Peresecina, Orhei. A absolvit Liceul de Fete din Orhei în 1915 și a urmat cursurile Facultății de Matematică a Universității din Odesa. În 1918 s-a căsătorit cu Dumitru Remenco, ziarist și filozof de o remarcabilă cultură, care avea colaborări la publicații importante ale epocii. Fiind din origine provenind dintr-o progenie de intelectuali legați cu personalități marcante ale elitei basarabene, Alexandra și-a dedicat întreaga viață educației și formării generațiilor tinere. În 1929, la vârsta de 32 de ani, Alexandra Remenco a fost promovată director al Orfelinatului din Chișinău, instituție pe care a reorganizat-o și redenumit-o „Casa Copilului". Sub conducerea ei, orfelinatul a devenit o instituție model pentru educația preșcolară în întreaga Românie Mare, gazduind permanent 70-80 de copii din familii sărace. Activitatea sa a atras atenția personalităților naționale și internaționale, incluzând pe Maria Montessori, care a vizitat instituția în 1938 și a fost impresionată de metodele progresiste aplicate. Alexandra Remenco a fost invitată să prezinte experiența orfelinatului la Congresul de la Roma din același an, iar tezele sale au fost incluse ca recomandări în etapa finală a congresului. În 1938, a fost onorată cu o audiență la Vatican unde a fost primită de Papa Pius al XI-lea. După ocupația sovietică a Basarabiei în 1940, orfelinatul a fost închis și familia Remenco a fost alungată din locuință. Alexandra s-a refugiat lângă Ploiești, unde a lucrat ca asistentă medicală și infirmieră, fiind decorată pentru devotament cu ordinul Crucii Roșii. După cel de-al Doilea Război Mondial, s-a întors la Chișinău și a lucrat ca învățătoare la o școală primară până la moartea sa în 1959. A fost înmormântată la Cimitirul Central din Chișinău, lăsând moștenire o carieră dedicată ajutorării copiilor nevoiași.