Nikoro Zoia

Despre

Zoiа Nikoro a fost o geneticiană și cercetătoare sovietică, născută la 9 februarie 1904 și decedată la 13 octombrie 1984. A obținut titlul de candidat în științe biologice și s-a remarcat prin activitatea sa în genetica populațiilor și în selecția animalelor, domenii în care a contribuit la dezvoltarea cercetării biologice într-o perioadă dificilă pentru știința geneticii în URSS. Memoriile ei, publicate ulterior, păstrează nu doar experiența unei vieți dedicate științei, ci și o mărturie valoroasă despre evoluția geneticii în secolul XX. În parcursul său profesional, Zoiа Nikoro a lucrat în cadrul Institutului de Citologie și Genetică al Filialei Siberiene a Academiei de Științe a URSS, unde a fost mai întâi cercetător științific principal, apoi șefa laboratorului bazelor genetice ale selecției animalelor și, din 1971, șefa laboratorului de genetică a populațiilor. Potrivit relatărilor biografice, în 1957 a fost invitată de academicianul N. P. Dubinin să se alăture noului institut unde a contribuit la crearea și consolidarea laboratorului de genetică a selecției animalelor, pe care l-a condus timp de un sfert de secol. Prin munca sa, a făcut parte din generația de savanți care au refăcut prestigiul geneticii după perioadele de restricții ideologice. Viața personală a fost strâns legată de destinul familiei și de schimbările istorice ale epocii. S-a căsătorit cu geneticianul Valentin Emilievici Flessa, perioadă în care a trebuit să-și asigure existența prin munci diverse, după ce a fost marginalizată din viața științifică. Biografia ei reflectă atât rezistența unei femei de știință într-un context politic potrivnic, cât și devotamentul față de educație, cercetare și formarea generațiilor următoare de specialiști în genetică.