Manoliu Lia

Despre

Lia Manoliu, născută la 25 aprilie 1932 în Chișinău, a fost o remarcabilă sportivă polivalentă, care a excelat inițial în tenis de câmp, tenis de masă, volei și baschet, fiind componentă a echipei Știința București. La 16 ani s-a dedicat atletismului, specializându-se în aruncarea discului, unde a devenit de 12 ori campioană națională și de șapte ori campioană balcanică. Prima sportivă din lume care a participat la șase ediții consecutive ale Jocurilor Olimpice (1952-1972), performanță consemnată în Cartea Recordurilor Guinness, a cucerit medalia de aur în 1968 la Mexico City, cu un record olimpic de 58,28 metri, plus două bronzuri în 1960 la Roma și 1964 la Tokyo. După retragerea din competiții în 1972, Lia Manoliu a ocupat funcții de conducere în mișcarea olimpică românească, fiind vicepreședinte al Comitetului Olimpic Român între 1973-1990, apoi președinte până în 1998. A fost senator de București în legislatura 1990-1992 pe listele FSN și membră în diverse comisii internaționale, precum Comisia pentru Academia Olimpică a CIO, Comitetul Feminin al IAAF și Asociația Comitetelor Olimpice Naționale Europene. A primit distincții precum Premiul UNESCO Fair Play (1974), Ordinul Olimpic în bronz (1975) și Trofeul Centenarului CIO (1994), iar Stadionul Național din București i-a purtat numele în cinstea contribuțiilor sale. Concomitent cu cariera sportivă, a absolvit Facultatea de Energetică a Institutului Politehnic București în 1954, lucrând ca inginer electroenergetician la IPROMET București și absolvind o școală de jurnalism sportiv. Fiica profesorilor de filosofie Alexandrina și Ion Manoliu, a demonstrat o voință de fier, câștigând aurul olimpic în 1968 chiar accidentată la cot. S-a stins din viață pe 9 ianuarie 1998, la 65 de ani, în urma unui infarct după o operație pentru o tumoră cerebrală, fiind înmormântată la Cimitirul Bellu din București.