Hidalgo Laura

Despre

Laura Hidalgo, pe numele real Pesea Faerman, s-a născut la 1 mai 1927 în Chișinău, Basarabia (actuala Republică Moldova), într-o familie de evrei români, și a emigrat în Argentina la vârsta de doi ani. A crescut în Buenos Aires, unde ambiția de a deveni actriță a determinat-o să studieze teatrul la Școala de Artă Escenică a Societății Hebraice Argentiniene, sub îndrumarea lui Hedy Crilla. Debutul său în cinema a avut loc în 1949 cu roluri mici în filme precum „Su última pelea”, iar consacrarea a venit în 1951 cu „La orquídea”, produs de Argentina Sono Film, unde frumusețea sa exotică, asemănată cu cea a Hedyei Lamarr, a cucerit publicul. A interpretat roluri de femei fatale în producții precum „El túnel” (1952), „La bestia debe morir” (1952), „Más allá del olvido” (1956) și „Las campanas de Teresa” (1957), colaborând cu actori emblematici ca Carlos Thompson, Hugo del Carril și Narciso Ibáñez Menta, și regizori precum Hugo del Carril sau Carlos Schlieper. Cariera sa, concentrată în epoca de aur a cinematografiei argentiniene, a inclus 16 filme, majoritatea produse de Argentina Sono Film, dar și incursiuni în Mexic („Las tres perfectas casadas”, 1953, nominalizare la Premiul Ariel pentru Cea mai bună Actriță), Spania („El tren expreso”, 1955) și două producții suplimentare în Mexic. A fost supranumită „femeia fatală a cinemaului argentinian” pentru personajele sale voluptuoase și dramatice, care explorau teme de pasiune, trădare și răscumpărare, contribuind la succesul de casă al filmelor din anii '50. În 1952, a co-produs „La bestia debe morir” alături de partenerul său Narciso Ibáñez Menta, cu care a lucrat și în teatru în piese ca „El fabricante de piolín” sau „La muerte de un viajante”. Criticii au apreciat evoluția sa, de la frumusețe pură la interpretări nuanțate, mai ales în melodramele lui Hugo del Carril. Căsătorită inițial cu actorul Narciso Ibáñez Menta (1950-1954), relația lor tumultuoasă a inspirat roluri comune, dar s-a încheiat în divorț. În 1957, s-a căsătorit cu arhitectul mexican Manuel Rosen (sau Rossen), renumit pentru proiecte precum Piscina Olimpică de la Jocurile Olimpice din 1968 și CECUT din Tijuana, cu care a avut trei copii și s-a stabilit în Mexic, retrăgându-se din actorie. Familia s-a mutat ulterior în La Jolla, California, unde a publicat volumul de poezii „La casa a cuestas” și a primit în 1987 Premiul Cámara Pathé de la Muzeul de Cinema din Buenos Aires. A decedat pe 18 noiembrie 2005, la 78 de ani, în urma unui accident vascular cerebral, lăsând moștenirea unei stele efemere, dar memorabile, a ecranului argentinian.