Hașdeu Iulia

Despre

Iulia Hașdeu, născută la 14 noiembrie 1869 în București, a fost o poetă și scriitoare de excepție, fiica savantului Bogdan Petriceicu Hașdeu și a Iuliei Faliciu, manifestându-se precoc ca un copil genial în domeniul literaturii. La doar doi ani vorbea franceza, la cinci ani scria nuvele, iar la șapte ani compunea un roman istoric despre Mihai Viteazul; la 11 ani absolvea gimnaziul la Colegiul „Sfântul Sava” din București, studiind în paralel muzica la Conservator și limbile străine. Talentul ei literar s-a evidențiat prin poezii, piese de teatru, cugetări și lucrări filosofice, majoritatea în franceză, culminând cu pregătirea tezei de doctorat la Sorbona pe tema „Filosofia populară la români”, unde a ținut conferințe remarcabile despre Logica ipotezei și Herodot. La 16 ani, în 1886, a devenit prima româncă studentă la prestigioasa Universitate Sorbona din Paris, după ce absolvise bacalaureatul la Colegiul Sévigné, uimindu-și profesorii prin erudiție și talent oratoric. A colaborat cu instituții educaționale de elită precum École des Hautes Études, a studiat pictura și canto, iar opera sa postumă – editată de tatăl ei la Hachette din Paris – include volume precum „Bourgeons d’Avril”, „Chevalerie”, „Fantaisies et Rêves” și piese de teatru. Activă în cercuri literare franceze și românești, a fost apreciată de personalități precum Sully Prudhomme, lăsând o moștenire bogată în poezie romantică, eseuri literare și compoziții muzicale, promovând idealul frumosului și al culturii umaniste. Din familia unei dinastii de cărturari – cu rădăcini în istoria și literatura română prin strămoși ca Tadeu și Alexandru Hașdeu –, Iulia a fost crescută cu devotament de părinți, mama sa jucând un rol esențial în educația sa intelectuală. Căsătoria părinților a fost marcată de dragoste profundă, iar moartea prematură a Iuliei la 18 ani, pe 29 septembrie 1888, din cauza tuberculozei, a devastat familia; tatăl ei a construit Castelul Iulia Hașdeu din Câmpina și un templu la Cimitirul Bellu în memoria sa, păstrând moștenirea ei spirituală prin spiritism și publicații. Viața ei scurtă, dar intensă, rămâne un simbol al geniului feminin în literatura română.