Gobjilă Blandina

Despre

Blondina Gobjilă, cunoscută mai ales ca „Mama Blondina”, a fost o învățătoare din Basarabia, născută la 24 februarie 1906 într-o familie de preot, care a devenit una dintre figurile de referință ale mărturisirii creștine și ale rezistenței morale în fața regimurilor totalitare. A urmat studiile pentru a profesa ca învățătoare și, prin educația și credința primite în familie, și-a format o personalitate discretă, dar puternică, orientată spre slujirea aproapelui și a valorilor spirituale. În 2025, Biserica Ortodoxă Română a canonizat-o cu titulatura de „Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași”. În 1926 s-a căsătorit cu Gheorghe Gobjilă, inginer agronom, cu care a avut un fiu, Vladislav. Viața familiei a fost dramatic schimbată în 1940, când, odată cu ocupația sovietică a Basarabiei, cei doi soți au fost deportați în Siberia, unde au îndurat ani grei de foamete, muncă silnică și detenție. După eliberare, Blandina Gobjilă a ajuns în România, iar din 1957 s-a stabilit la Iași, unde a devenit o prezență statornică la Catedrala Mitropolitană, slujind discret prin rugăciune, ordine și ajutorarea celor aflați în nevoie, într-o formă de apostolat laic apreciată de comunitatea ieșeană. Ultimii ani i-a trăit în mod modest, aproape de viața bisericească, în apropierea Sfintei Cuvioase Parascheva și în grija unor oameni credincioși din Iași. A rămas cunoscută pentru smerenia ei, pentru felul în care a transformat suferința în mărturie și pentru fidelitatea față de credință chiar și atunci când a fost pusă să aleagă între familie și Dumnezeu. A trecut la cele veșnice pe 24 mai 1971 și este înmormântată în Cimitirul „Eternitatea” din Iași, iar memoria sa a rămas vie prin evlavia credincioșilor și prin recunoașterea oficială a sfințeniei sale de către Biserica Ortodoxă Română.