Curîșina Eugenia
Realizare principală
Erou al Muncii Socialiste 1966
Despre
Eugenia Curîșina (născută la 6 mai 1932, satul Noua Caragaci, județul Ismail, Regatul României – decedată la 19 februarie 2019, satul Ciumai, raionul Taraclia, Republica Moldova) a fost o fruntașă în agricultură din RSS Moldovenească, cunoscută în special pentru activitatea sa excepțională în viticultură. Tinerețea și primii ani După terminarea școlii primare, a fost nevoită să lucreze cu ziua pentru a-și susține familia. În 1946, familia s-a mutat în satul Ciumai (raionul Vulcănești), unde, începând cu anul 1947, a devenit viticultoare în cadrul sovhozului „Ciumai”. Activitatea profesională Cariera sa a fost marcată de o ascensiune rapidă datorată abilităților sale de organizare și muncii susținute: 1949: A fost numită șefă a unei echipe de tineret (comsomoliste). Încă din primul sezon, echipa sa a înregistrat recolte record de 175 centneri de struguri la hectar. 1954–1987: A ocupat funcția de brigadier al brigăzii de viticultură nr. 3 din cadrul sovhozului-fabrică „Ciumai” (raionul Vulcănești, ulterior raionul Taraclia). Sub conducerea sa, brigada – care în anii '70 număra 50 de persoane – a devenit un model de eficiență prin respectarea strictă a tehnologiilor agricole. În perioada 1958–1965, brigada a obținut o recoltă medie anuală de 74,6 centneri la hectar, depășind constant mediile pe unitatea agricolă. Distincții și recunoaștere Pentru rezultatele remarcabile în producția și colectarea strugurilor, prin Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 30 aprilie 1966, Eugeniei Curîșina i s-a conferit titlul de Erou al Muncii Socialiste, fiindu-i înmânate Ordinul Lenin și medalia de aur „Secera și Ciocanul”. Alte decorații: Ordinul Lenin (1966). Ordinul Drapelul Roșu de Muncă (1950). Ordinul „Insigna de Onoare” (1973). Medalia „Pentru vitejie în muncă” (1960). Activitate social-politică Eugenia Curîșina a fost o figură activă în viața publică a RSS Moldovenești: Membră a Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei (1961–1976). Deputată în Sovietul Suprem al RSS Moldovenești (convocările a IV-a și a V-a). Membră a biroului comitetului raional de partid din Taraclia. Delegată la al XIII-lea Congres al PCUS (1966). Viața post-activitate După pensionarea din 1987, a primit titlul de pensionar cu importanță unională (din 1989). A continuat să locuiască în satul Ciumai, raionul Taraclia, până la trecerea sa în neființă, pe 19 februarie 2019.
