Cojocaru Valentina

Despre

Valentina Cojocaru, născută la 20 februarie 1947 în satul Ciuciulea din raionul Glodeni, este o renumită interpretă de muzică populară din Republica Moldova, cu o carieră de peste 60 de ani marcată de fidelitate față de melosul tradițional. A absolvit Școala Pedagogică din Călărași, unde a studiat domra, și ulterior Institutul de Arte „G. Musicescu” din Chișinău, specializându-se în dirijat coral. Debutul artistic l-a făcut în 1962 ca solistă a orchestrei de amatori „Ciobănaș” din Călărași, continuând cu formații de estradă, orchestra „Mugurel” (1968-1974), Orchestra de muzică populară „Folclor” a Radioteleviziunii Naționale (1974-1990) și Ansamblul „Lăutarii” al Filarmonicii Naționale (1990-1992). Repertoriul său bogat include cântece de joc, doine, balade și romante, colaborând cu compozitori precum Tudor Chiriac, C. Rusnac, Gheorghe Mustea și V. Doni. Una dintre cele mai reprezentative interpretări este balada „Miorița” în aranjament modern pentru orgă, voce și clopote, desemnată de UNESCO în 1987 ca cea mai reușită lucrare muzicală la Concursul Internațional George Enescu. A înregistrat peste 200 de cântece la Radiodifuziunea Chișinău, trei discuri la casa „Melodia” din Moscova și a susținut numeroase turnee internaționale în țări precum Danemarca, Franța, Cuba, Grecia, Etiopia și Japonia, promovând folclorul moldovenesc pe scene străine. A primit distincții de prestigiu, printre care titlul de Artistă Emerită în 1978, Artistă a Poporului în 1989, Medalia „Meritul Civic” în 1993, Ordinul „Gloria Muncii” în 2005 și Ordinul Republicii în 2010. Provenind dintr-o familie de lăutari vestiți, a fost influențată de cântecele mamei sale, formând un duet memorabil cu Nicolae Glib, cu hituri precum „Cine joacă băsmăluța” sau „Fă, Marie, cu bărz”. Astăzi, rămâne o figură emblematică a muzicii populare moldovenești, activând ca liber-profesionistă și inspirând generații prin pasiunea pentru tradiție.