Cernea Iulia

Despre

Erou al Muncii Socialiste, Data decretului: 15.02.1957 Medalia nr.: 6872, Ordinul Lenin nr.: 314541 Iulia Cernea (devenită Boghiu) a fost mulgătoare la colhozul „Kotovski” din raionul Brătușeni, RSS Moldovenească. S-a născut la 7 iulie 1933, în satul Fântâna Albă, raionul Edineț. Și-a început activitatea profesională în iulie 1949, la vârsta de 16 ani, în colhozul „Serghei Lazo” din satul natal. În ianuarie 1951, s-a angajat ca membră a colhozului „Kotovski” (ulterior colhozul „Scânteia”) din satul Parcova, raionul Brătușeni. În ianuarie 1953, a devenit mulgătoare la ferma de bovine a colhozului, unde i-au fost repartizate 11 vaci. La început, din cauza lipsei de cunoștințe și experiență, i-a fost greu. Productivitatea fermei era scăzută, iar ea mulgea zilnic cel mult 50–60 kg de lapte de la tot grupul de animale. Totuși, cu ajutorul mulgătoarelor experimentate, studiind metodele avansate și prin muncă asiduă, a reușit să crească productivitatea de la an la an. Organizația comsomolistă a fermei a sprijinit-o, organizând întreceri socialiste la care Iulia Grigorievna a participat activ. Inspirată de experiențele participanților la Expoziția Agricolă Unională, și-a propus să obțină 5.000 de kg de lapte de la fiecare vacă. A urmat o perioadă de muncă dedicată: îngrijirea atentă a animalelor, respectarea strictă a regimului și o hrănire rațională. Succesul a venit în 1956, când a obținut 5.085 kg de lapte de la fiecare vacă. Acesta a fost cel mai bun rezultat din colhoz și unul dintre cele mai bune din raion. Prin Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 15 februarie 1957, pentru succesele remarcabile în dezvoltarea agriculturii, aplicarea realizărilor științifice și a experienței avansate, Iulia Grigorievna Cernea a primit titlul de Erou al Muncii Socialiste, împreună cu Ordinul Lenin și medalia de aur „Secera și Ciocanul”. În aprilie 1958, a încetat să mai lucreze la fermă, devenind colhoznică obișnuită. În mai 1958, a devenit membră a PCUS. În octombrie 1960, a absolvit Școala de un an de la Țaul (raionul Dondușeni), obținând specializarea de agronom-viticultor. Din octombrie 1960, I. G. Boghiu (numele după căsătorie) a condus grădinița colhozului „Lenin” (satul Bocșa, raionul Fălești). În mai 1966, s-a întors la munca de mulgătoare la colhozul „Scânteia” din raionul Edineț, iar din mai 1969 a lucrat la întreprinderea inter-gospodărească „Colhozjivprom” (târgul Calinisc, raionul Edineț). S-a pensionat în ianuarie 1987. A fost aleasă deputată în Consiliul raional Brătușeni (1957–1959) și în Consiliul sătesc Parcova (1967–1973). Din 1988, a fost pensionară cu statut personal de importanță unională. A locuit în raionul Edineț, Moldova. A fost decorată cu Ordinul Lenin (15.02.1957), medalii, precum și cu Diploma de Onoare a Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești (1956).