Bancic Olga

Despre

Olga Bancic, născută Golda la 10 mai 1912 în Chișinău, Basarabia, într-o familie de evrei săraci, s-a remarcat ca militantă comunistă și luptătoare în Rezistența Franceză împotriva ocupației naziste. De tânără, a lucrat în ateliere de tapițerie, participând la greve și îmbrățișând ideologia comunistă, ceea ce a dus la multiple arestări în România. Stabilită la București după căsătoria cu scriitorul Alexandru Jar, a fost condamnată în 1933 pentru manifestații antihitleriste, apoi a emigrat în Franța în 1938, unde s-a alăturat batalioanelor de rezistență precum Francs-Tireurs et Partisans – Main-d'œuvre Immigrée (FTP-MOI), condus de Missak Manouchian. Sub pseudonimul „Pierrette”, vorbitoare a cinci limbi, Olga a transportat arme și explozibili pentru sabotaje contra germanilor, a distribuit propagandă antinazistă și a participat la sute de acțiuni armate în regiunea pariziană între 1940 și 1943, inclusiv deraierea trenurilor inamice. Arestată în noiembrie 1943 împreună cu grupul Manouchian în urma unei trădări, a rezistat torturilor Gestapoului fără să dezvăluie informații. Condamnată la moarte pe 19 februarie 1944, alături de 22 de companioni, a fost transferată la Stuttgart, unde a fost ghilotinată pe 10 mai 1944, exact de ziua ei, la 32 de ani, din cauza legii franceze care interzicea execuția femeilor prin împușcare. Înainte de execuție, Olga a lăsat fiica sa Dolores, născută în 1939, în grija unei familii franceze pentru protecție, trimițându-i o scrisoare emoționantă prin Crucea Roșie, în care o îndemna să fie mândră și să nu plângă. Eroină a Franței, numele ei este gravat în Pantheon alături de grupul Manouchian (2024) și pe plăci comemorative la Paris, precum cea de la 114 Rue du Château; în România, memoria sa rămâne controversată din cauza afilierii comuniste, dar curajul său antinazist este recunoscut universal în contextul rezistenței armate.